Tort fara gluten cu portocale, ciocolata si un concurs

tort-fara-gluten-portocale

In Concursuri, Desert vegan (de post), Deserturi, Retete fara gluten, Retete vegane (de post), Torturi/Tarte by Alina Stan13 Comments

In luna februarie voi gati cu produse fara gluten pentru campania Iubim si daruim cu Schär, campanie care ne incurajeaza sa avem inimile dechise, sa daruim si sa primim iubire, sa avem ganduri bune si sa gatim cu drag.

tort-fara-gluten-tort-ciocolataSi pentru ca, dar din dar se face Rai, am pentru voi un CONCURS! Tot ce trebuie sa faceti este sa fiti buni, si stiu ca sunteti, si sa-mi lasati un comentariu, aici, pe pagina de blog prin care sa transmiteti un gand bun cuiva drag, sa spuneti o poveste de viata sau o experienta traita, poveste sau expereinta care sa ne inspire si pe noi, sa fim mai buni, mai iubitori si mai generosi.

Concursul dureaza pana pe 29 Februarie iar pe 1 Martie 2016, Schär va alege o persoana dintre cele participante, cea cu povestea cea mai interesanta si o va premia cu produse fara gluten pentru o luna intreaga.

Indrazneste sa fii bun, deschis, iubitor si generos. Fii schimbarea pe care vrei s-o vezi  in lume!

5.0 from 7 reviews
Tort fara gluten cu portocale si ciocolata
 
Un tort delicios fara gluten, vegan, cu blat aromat cu portocale, crema de vanilie si glazura de ciocolata.
Autor:
Portii: 8-9
Ingrediente
  • Blat
  • 130 gr ulei cocos topit la bain-marie
  • 150 gr zahar cocos
  • 1 lingurita esenta vanilie
  • 150 gr suc proaspat de portocale
  • un parf de sare
  • 7 picaturi de ulei esential de portocale
  • 300 gr faina fara gluten Schär
  • 2 lingurite praf de copt fara gluten
  • 2 lingurite zeama lamaie
  • 130 gr iaurt vegetal
  • 6 linguri aquafaba sau 3 albusuri de ou
  • Crema vanilie
  • 700 ml lapte vegetal
  • un praf de sare
  • 100 gr zahar brut
  • ⅛ lingurita turmeric
  • 160 gr faina de tapioca (eu am rasnit perlele de tapioca)
  • 1 pastaie de vanilie
  • Glazura
  • 2 linguri ulei cocos topit
  • 60 gr ciocolata fara gluten cu 72% cacao
Click pe ingredientele verzi pentru a le cumpara!
Instructiuni
  1. Pentru a face compozitia pentru blaturi am pus in robot uleiul de cocos topit, zaharul de cocos, esenta de vanilie, sucul de portocale, sare, uleiul esential de portocale si am mixat pana cand zaharul s-a topit.
  2. Am adaugat faina fara gluten cernuta, praful de copt stins cu zeama de lamaie, iaurtul vegetal si am mixat din nou.
  3. Compozitia obtinua este una fina, nu prea subtire si care curge asemenea unui iaurt.
  4. Am pus intr-un castron 6 linguri de lichid ramas dupa ce am fiet nautul (aquafaba) si l-am bautut spuma pentru aproximativ 6 minute cu ajutorul mixerului pana cand am obtinut o spuma alba asemenea albusului de ou.
  5. La finalul reteti gasiti mai multe despre aquafaba.
  6. Am incorporat spuma obtinuta in compozitia de mai sus cu ajutortul unei spatule.
  7. Am preincalzit cuptorul, am uns tava (cu pereti detasabili si diametru de 18 cm) cu ulei de cocos si am pus o parte din compozitie.
  8. Am copt blatul pentru aproximativ 20-22 minute la 180 grade Celsius iar cand a fost copt, am mai lasat tava in cuptor pentru inca 20 minute, cu usa intredeschisa.
  9. Pentru a vedea daca este copt blatul, introduceti o scobitoare in blat iar daca scobitoarea iese curata, inseamna ca este copt.
  10. Am procedat la fel si cu celelalte 2 blaturi.
  11. Blaturile le-am lasat sa se raceasca pe un gratar.
  12. Pentru crema de vanilie am pus laptele vegetal intr-o cratita, am daugat sare, zahar, turmeric (pentru culoare), semintele din pastaia de vanilie si am lasat sa dea in clocot.
  13. Cand a inceput sa fiarba laptele, am adaugat cate o lingura de tapioca, amestecand in acest timp cu un tel.
  14. Am lasat sa fiarba 3-4 minute iar apoi am lasat crema la racit.
  15. Cand crema si blaturile tortului sunt reci putem trece la montarea lui.
  16. Am pus primul blat, apoi am adaugat jumatate din crema iar apoi am pus al doilea blat si cealalta parte de crema.
  17. Pentru glazura am pus intr-o cratia uleiul de cocos, am pus cratita pe foc si am adaugat ciocolata.
  18. Cand ciocolata s-a topit,am pus cratita deoparte sa se raceasca ciocolata.
  19. Odata racita, am intins ciocolata peste tort.
Notite
Agaufaba (aqua=apa, faba=fasole) este lichidul care ramane in conserva dupa ce strecuram nautul/fasolea. In cazul meu, am fiert nautul, l-am strecurat iar apa ramasa am mai lasat-o la fiert putin, pana cand a capatat o consistenta usor gelatinoasa.
Acest lichid se bate cu mixerul si obtinem o spuma asemenea albusului de ou.
2 linguri de lichid ramas de la nautul fiert este echivalentul unui albus de ou.

tort-fara-glutentort-de-portocale-fara-gluten

Ajutorul meu in bucatarie este Thermomix. Thermomix este un aparat care incorporeaza functiile a 12 aparate iar gatitul devine o joaca. Rezerva-ti acum locul o demonstratie gratuita ca sa-l vezi in actiune si sa gatesti cu el simplu si delicios. Completeaza acest formular si te voi contacta de indata.

thermomix

Cartea mea de retete, DULCE SI SARAT poate fi comandata online, aici.

Pentru a fi la curent cu articolele si retetele publicate pe Arome de Povestete poti abona, scriind adresa ta de email in casuta de pe blog, pe care o gasesti in bara laterala din dreapta Pentru ca aceasta sa fie activa si sa primesti noutatile pe mail, trebuie sa confirmi abonarea primita pe mail!

Nu uita sa vizitezi si pagina de Facebook a site-ului, Instagram si Pinterest.

Sumar
Numele Retetei
Tort fara gluten cu portocale, ciocolata si un concurs
Publicata pe
Nota medie
5 Based on 2 Review(s)
THERMOMIX

Comments

  1. Diana I.

    O mica povestioara

    In primavara anului trecut ma aflam in Germania. Ma dusesem intr-o seara s-o scot la cina pe matusa mea, care lucra intr-un magazin de aparate auditive. Cum am poposit o idee mai devreme de ora inchiderii programului, a trebuit sa astept. La un moment dat a aparut un domn de varsta a 3-a, extrem de prezentabil, care-a spus pe un ton serios (si destul de asurzitor) ca a venit sa-si ridice casca de agent.
    Reactiile celor din jur au fost impartite – priviri mirate, zambete pline de intelegere, si cateva rasete.
    Seniorul a spus ca a fost trimis de o agentie de spionaj sa primeasca dispozitivul menit sa-i usureze viitoarele misiuni, ca e in slujba binelui si ca ii e necesar pentru a-i putea proteja pe cei dragi.
    Matusa i-a intrat in joc, a urmat un schimb de replici aproape ca-n filme, abordandu-l cu seriozitate si spunandu-i ca fusese informata de venirea sa.
    In final batranul a plecat multumit si mandru de achizitie.

    Ulterior, dupa vreo jumatate de an, am aflat ca fiul sau a trecut pe acolo sa multumeasca matusii ca a luat parte la jocul tatalui si ca nu l-a luat in deradere. A dorit sa transmita ca de acum inainte ii va putea avea in grija pe toti, inclusiv pe “doamna care i-a daruit casca de agent”.
    Batranul murise la venerabila varsta de 89 de ani.

    ~~~
    P.S. Tortul arata absolut demential!

    1. Alina Stan

      Frumoasa povestioara. Va multumesc si va doresc sanatate si succues la concurs!

  2. U Diana

    Buna ziua, si noi urmam o dieta fara gluten asa ca sunt deschisa la orice e pe piata la aceasta categorie. Eu am sa povestesc o intamplare cu faina Schar.
    Copiilor mei le place foarte mult painea si a fost foarte greu sa ii dezobisnuiesc de paine si restul alimentelor cu gluten. Apoi am gasit la DM faina Schar care vine in ajutor cand poftim tare o paine :).
    Asa deci le-am facut paine si ma gandeam eu ce sa mai fac sa fie mai buna mai pufoasa asa ca am pus o lingurita de turmeric si a iesit o pane galbena ca si o mamaliga :). A doua zi le-am pus la gradinita sandvis cu painea galbena iar fetita mea manca linistita cu pofta din paine si o ingrijitoare de la gradi s-a uitat la ea si zice ” Pfuai eu am crezut ca mananci malai :)
    Va multumesc si va urmaresc cu drag!

  3. mihalache simona

    Paste fără gluten cu somon afumat
    Dohotariu-Avram Alina 12 februarie 2016 1 Comment
    Luna aceasta e dedicată iubirii, după cum bine știm. Schar a inițiat o campanie împreună cu câțiva bloggeri super talentați care se numește Iubim și dăruim cu Schar, #iubimsidaruim. Mă bucur să fac parte din această campanie mai ales că cel mai frumos mod de a ne arăta iubirea pentru cei dragi e să le dăruim ceva, fie că e vorba de o vorbă bună, o floare, un gest simbolic sau de ce nu, o farfurie cu mâncarea sau desertul preferat. Am mai gătit cu produse Schar și la campaniile trecute și am rămas plăcut impresionată de ele.
    Concursul nu se adresează doar nouă bloggerilor culinari ci și vouă cititorilor noștri, așa că puteți câștiga produse Schar pentru o lună întreagă dacă lăsați un comentariu aici pe blog la rețetele postate de mine. În comentariul lăsat trebuie să scrieți un gând bun, o povestioară de viață, o experiență trăită care să ne inspire să fim mai generoși, mai buni, mai iubitori. Detalii găsiți și pe pagina concursului.

    Timp de preparare: 30 de minute
    Timp de coacere: 10 minute
    Timp total de pregătire: 40 de minute
    Grad de dificultate: ușor

    Ingrediente pentru 4 persoane:

    200 g de paste fără gluten Schar
    150 g de mazăre în consvervă
    200 g de somon afumat
    150 g de iaurt grecesc
    150 g de smântână (sau creme fraiche)
    1 lingură de coajă de lămâie
    3 linguri de suc de lămâie
    1 lingură de ulei de măsline
    1 vârf de cuțit de zahăr
    sare, piper
    pătrunjel proaspăt (sau mărar)
    2 ouă fierte

    Mod de preparare:

    Pastele se fierb conform instrucțiunilor de pe ambalaj și se lasă să se răcească. Se adaugă apoi mazărea din conservă, scursă de apă și uleiul de măsline. Puteți folosi și mazăre proaspătă pe care o fierbeți separat. Se pregătește sosul din iaurt, smântână, coaja de lămâie, zeama de lămâie, zahăr, sare și piper. Somonul afumat se taie în feliuțe lungi și se rulează. Se condimentează apoi pastele cu sosul de iaurt, se adaugă deasupra ouăle fierte și somonul afumat. Se presară pătrunjel proaspăt deasupra și se servesc. În loc de pătrunjel e mai bine să folosiți mărar, dar eu fiindcă îl găsesc cam greu aici, l-am înlocuit cu pătrunjel. Pentru sos ar fi mai ok să folosiți creme fraiche dacă o găsiți. La fel, nici pe aceasta nu o prea găsesc la magazinele din zona mea. Mi-au plăcut mult aceste paste fără gluten. Nu se simt mari diferențe între acestea și cele cu gluten. Am preferat această salată de paste în locul celor tradiționale cu mult sos și carne, destul de greoaie pentru gusturile mele.

    Spor la treabă!
    Tags: Pasta
    Related

    Gnocchi al tonno (Gnocchi cu ton și sos de roșii)

    Paste cu nucă (gustul copilăriei)

    Paste cu ricotta la cuptor

    Spaghetti aglio e olio (Spaghete cu ulei de măsline, usturoi și ardei)

    Salată de paste cu macrou

    Paste la cuptor (cu somon și ton)

    Fusilli al gorgonzola(Paste cu sos gorgonzola)

    Spaghetti ai formaggi (Spaghete cu trei feluri de brânză)

    Alina Avram Dohotariu Feed
    Un comentariu :

    Simona Mihalachemiercuri, 17 februarie 2016, 20:33:00 EET

    Povestea mea incepe trist, incepe cu plecarea spre ingeri a unei fiinte deosebite care mi-a marcat copilaria si pasii in viata pana la varsta de 29 de ani, bunica mea care la 71 de ani a ales sa se alature eternitatii. Bunica mea a fost femeia care m-a invatat importanta meselor in familie, care mi-a ascultat povestile adolescentine si m-a sfatuit mereu atunci cand am avut nevoie, a fost mereu alaturi de mine si a fost cea mai buna bunica din lume pentru ca a fost bunica mea. Cu siguranta nu am crezut as m-ai putea simti pentru altcineva ce am simtit pentru ea si cu atat mai putin pentru noua sotie a bunicului meu in varsta de 78 de ani. Cand am ales la un an dupa ce s-a stins bunica mea sa-l ajutam sa-si gaseasca pe cineva cu care sa-si imparta batranetile am facut-o in principiu pentru a-i prelungi lui viata la care se pregatea sa renunte si in al doilea rand, recunosc dintr-un motiv pur egoist, acela de a ne fi si noua traiul mai usor.
    Nimic insa nu m-a pregatit pentru lectia pe care viata avea sa mi-o predea cu darnicie.
    Bunica mea m-a invatat sa fiu respectuoasa si asta am si incercat vizavi de tanti Ani, dar nu aveam de gand sa-i ofer nimic mai mult din sufletul si inima mea.
    Apoi putin cate putin cu marinimie si cu darnicie a spart toate barierele pe care le-am ridicat. In primul rand are grija de bunicul meu si pentru asta ii sunt recunoscatoare, dar nimic nu m-a pregatit pentru a da nas in nas cu omul care si-a suflecat manicile si s-a apucat sa faca coliva si cozonaci pentru pomenile si parastasele bunicii mele, pentru omul care merge cu noi la mormantul bunicii mele si ne ajuta sa il ingrijim, pentru femeia care ma cheama dimineata la cafea si are grija sa-mi ofere si o feliuta din prajitura pe care a pregattit-o pentru ca stia ca vin, pentru femeia care ma suna sa ma intrebe ce mai fac azi si daca nu vreau sa vin la masa de pranz, este femeia care se joaca cu copii mei dee parca ar fi nepotii ei…
    Este o femeie darnica, sufletista si incredibil de buna….nu este bunica mea, dar este azi cea mai buna prietena a mea pe care bunica mea de acolo de sus de unde a trimis-o sa vegheze in continuare asupra mea. #Schar Iubim si Daruim

  4. mihalache simona

    Povestea mea incepe trist, incepe cu plecarea spre ingeri a unei fiinte deosebite care mi-a marcat copilaria si pasii in viata pana la varsta de 29 de ani, bunica mea care la 71 de ani a ales sa se alature eternitatii. Bunica mea a fost femeia care m-a invatat importanta meselor in familie, care mi-a ascultat povestile adolescentine si m-a sfatuit mereu atunci cand am avut nevoie, a fost mereu alaturi de mine si a fost cea mai buna bunica din lume pentru ca a fost bunica mea. Cu siguranta nu am crezut as m-ai putea simti pentru altcineva ce am simtit pentru ea si cu atat mai putin pentru noua sotie a bunicului meu in varsta de 78 de ani. Cand am ales la un an dupa ce s-a stins bunica mea sa-l ajutam sa-si gaseasca pe cineva cu care sa-si imparta batranetile am facut-o in principiu pentru a-i prelungi lui viata la care se pregatea sa renunte si in al doilea rand, recunosc dintr-un motiv pur egoist, acela de a ne fi si noua traiul mai usor.
    Nimic insa nu m-a pregatit pentru lectia pe care viata avea sa mi-o predea cu darnicie.
    Bunica mea m-a invatat sa fiu respectuoasa si asta am si incercat vizavi de tanti Ani, dar nu aveam de gand sa-i ofer nimic mai mult din sufletul si inima mea.
    Apoi putin cate putin cu marinimie si cu darnicie a spart toate barierele pe care le-am ridicat. In primul rand are grija de bunicul meu si pentru asta ii sunt recunoscatoare, dar nimic nu m-a pregatit pentru a da nas in nas cu omul care si-a suflecat manicile si s-a apucat sa faca coliva si cozonaci pentru pomenile si parastasele bunicii mele, pentru omul care merge cu noi la mormantul bunicii mele si ne ajuta sa il ingrijim, pentru femeia care ma cheama dimineata la cafea si are grija sa-mi ofere si o feliuta din prajitura pe care a pregattit-o pentru ca stia ca vin, pentru femeia care ma suna sa ma intrebe ce mai fac azi si daca nu vreau sa vin la masa de pranz, este femeia care se joaca cu copii mei dee parca ar fi nepotii ei…
    Este o femeie darnica, sufletista si incredibil de buna….nu este bunica mea, dar este azi cea mai buna prietena a mea pe care bunica mea de acolo de sus de unde a trimis-o sa vegheze in continuare asupra mea. #Schar Iubim si Daruim

  5. musca elena

    Ca parinte responsabilitatea educarii este enorma si am incercat pe cat posibil sa discut cat mai mult cu micuta mea si sa-i ofer cat mai multe povestioare de viata in ideea ca poate macar 1% din ele ii vor folosi undeva, candva in viata dar nu ma gandeam sa fie atat de curan. Mereu am incercat sa le explic ca sunt norocosi ca sunt sanatosi, ca au o casa, mami si tati au servici si le pot oferi mancare, hainute, jucarii si ca pe cat posibil trebuie sa oferim si noi celor care poate nu au fost la fel de norocosi.
    Mare surpriza am avut ziele trecute fiind in parc la joaca cand alaturi de noi se mai jucau si vreo cativa copii fara adapost. La un moment dat micutul meu a venit la mine si mi-a cerut pachetul cu biscuiti. I l-am dat si nu mare mi-a fost mirarea cand in loc sa scoata biscuiti din pachet ca sa manance, s-a dus catre copii si le-a dat lor pachetul lui cu biscuiti. M-am simtit cea mai mandra mamica din lume pentru ca fiul meu a invatat cat de important este sa daruiesti celor de langa tine.

  6. maria ene

    Un gand bun. Iubiti-va, femei!
    Dragele mele surioare, suntem sotii, mame, bunici si angajate model. Muncim la slujba, gatim si trebaluim acasa, ne crestem frumos copiii, ne sprijim si iubim partenerul de viata. Suntem devotate trup si suflet familiei si celor dragi, le daruim totul, dar si tot…timpul nostru. Dar ce se intampla cu timpul dedicat noua?
    Trebuie neaparat sa ne dedicam ceva timp si pentru placerile si rasfatul nostru. Haideti sa ne cumparam rochita aceea, pe care o privim cu jind de cateva luni, sau poate parfumul pe care il probezi la fiecare vizita la parfumeria din centrul comercial. Iti place lectura? Fa ti timp si citeste ultima aparitie a autorului tau preferat! Programeaza te la salon si incearca o noua tunsoare sau o noua culoare a parului! Un tratament cosmetic poate fi usor costisitor, dar tenul poate fi ajutat si acasa: un gomaj, o masca hidratanta, stiti voi! Meritam cu prisosinta aceste momente, doar ale noastre! Evident, starea noastra de spirit va fi imbunatatita, vom deborda incredere si buna dispozitie! Si vorba unui clasic, starea de bine se vede!
    Aveti grija de voi, de sanatatea voastra si de frumusetea voastra exterioara si interioara! Rasfatati va si iubiti va, femei! Fie ca aceasta primavara sa va gaseasca sanatoase, radioase si fericite!

  7. Cristina Maria Agnes

    Chiar zilele trecute am avut parte de o întâmplare care m-a facut sa privesc cu încredere la viitor si sa am speranța ca totul va fi bine.
    Bunicul meu, omul drag care m-a invatat sa ma dau pe bicicleta, mi-a spus nenumărate povesti si mi-a facut copilăria magica, a suferit de curând un accident vascular cerebral si am crezut ca il vom pierde. Ca sa mai uit de îngrijorare si de durerea din suflet, am iesit intr-o zi la plimbare si ma gandeam cu drag la vremea frumoasa de afara si la zilele copilăriei alături de dragul meu bunic. Eram prinsă in gândurile mele, cand aud ca ma striga cineva, nu pe nume, căci era un nenea străin, nu-l vazus niciodata, si imi spune: – Stai o clipa! Nedumerita, am așteptat pana a trecut strada, venea spre mine cu un cosulet in mana. A scos de acolo trei fire de ghiocei si mi i-a dăruit, impreuna cu un zâmbet, doar asa.. Mi-a urat o zi buna, i-am mulțumit si am plecat cu zâmbetul pe buze si cu sentimentul ca a fost un semn si ca bunicul meu va fi bine. Doar ghioceii sunt vestitorii primăverii, ai speranței, ai reinvierii. A doua zi, m-a sunat bunica mea, care de 5 zile nu s-a miscat de langa omul eu iubit, sa imi dea vestea cea buna ca bunicul e bine, recuperat complet si ca ma asteapta sa-i vizitez :) miracolele chiar exista, trebuie doar sa credem in ele!

    1. Alina Stan

      Citesc povestirile voastre si nu pot decat sa ma bucur ca exista persoane pline de intentii bune care reusesc sa ne faca zilele mai frumoase. Si, da, miracole exista!

  8. Szilveszter Timea

    Buna ziua! Povestea mea fara gluten incepe cu ziua casatoriei mele cu cel mai grijuliu si bun om de pe Pamant. El a fost cel care mi-a deschis ochii, m-a ajutat sa devin vegetariana si sa renunt in totalitate la gluten. Am o boala autoimuna cu care m-am chinuit vreo 20 de ani, iar aceasta dieta face miracole, ma simt mai bine decat m-am simtit vreodata luand medicamente.
    Deci din punctul meu de vedere cheia sanatatii este hrana vie, alimentatia fara gluten si iubirea! :)
    Recomand tuturor aceasta schema! 😉

  9. Andreea

    Eu am ales sa trimit un gand..familiei mele perfecte..va iubesc mult si doresc tuturor sa aibe ce am eu!…nu as schimba nimic ,cu certuri..împăcari ,drame căci suntem numeroși:)..dar mai ales cu muuulta iubire..promit,daca voi câștiga sa va fac tortul din imagine:)…..si la cat de talentata sunt in bucatarie..va fi un cadou muncit:)!

  10. Alina Voicu

    Acest tort este absolut superb. Multe felicitari si multumim pt reteta, plus toate detaliile pas cu pas care ajuta foate mult in prepararea produselor fara gluten care necesita mai multa atentie si mai multa pricepere.

  11. Daniela

    Povestea lui Ricki incepe in anul 2009, intr-o dimineata racoroasa de primavara, când bunica isi dorea un catelus, un sufletel care sa fie langa ea toata ziua, prin urmare am decis sa mergem la adăpostul de câini din localitate. Dânsa a mai avut câini de talie mică şi îşi dorea unul asemănător. De îndată ce l-a zărit pe Ricki la adăpost, a ştiut că el este câinele pe care îl caută.
    Pe atunci Ricki avea 6 luni, o blăniţă nu tocmai curată, maronie şi privirea rătăcită cu ochii mari, sugestivi. Căţelusul era speriat şi agitat, însă bunica a ştiut cum să se comporte pentru a-l linişti. După ce l-am pus în cuşcă pentru a-l transporta acasă, bunica îi vorbea în continuu, cu o tonalitate caldă.
    A doua zi când l-am dus la veterinar am aflat că Ricki avea râie, fapt care nu a speriat-o pe bunica, luând de îndată măsurile necesare. În două săptămâni Ricki era în perfectă stare de sănătate, s-a îmblânzit şi era foarte ataşat de noi, in special de bunica.
    În anul ce a urmat Ricki a fost cel mai răsfăţat membru al familiei, era stăpân pe teritoriul lui descoperindu-şi noi pasiuni, precum caşcavalul şi plimbările cu maşina. Când vedea uşa de la maşină deschisă, Ricki se urca pe bancheta din spate, iar când mergeam undeva nu-i puteam rezista acelor ochi expresivi şi trebuia să-l luăm şi pe el.
    De la un timp Ricki a devenit un amator al plimbărilor, dar nu numai a celor cu maşina. Când se deschidea poarta Ricki era bun plecat, puteam să-l chem, să strigam la el, nimic nu avea rost… Trebuia să alergam după el si să-l aducem în braţe. Astfel, într-o zi când bunica nu a observant, Ricki a ieşit pe poartă şi nu s-a mai întors. Auzisem de la o cunoştinţă că lor li s-a întors câinele la două zile după ce l-au pierdut în oraş… speram ca instinctul lui Ricki să fie la fel de dezvoltat.
    Au trecut 8 luni şi Ricki nu a mai fost văzut, după mai multe căutări, ne-am resemnat. Toţi am fost afectaţi de dispariţia lui Ricki, inclusiv vecinii s-au oferit să se implice în căutarea lui.
    Intr-o seară, bunica primeşte un telefon de la Mihai, un prieten de familie, care întreabă dacă este acasă pentru a-i returna ‘ceva’. Nu ne-am putut da seama ce poate fi acel ‘ceva’ şi parcă nu mai treceau acele minute de suspans. Când a intrat pe poartă cu Ricki în braţe, a fost cea mai mare bucurie pe care noi si bunica ne-am fi putut-o dori. Mihai l-a zărit pe Ricki în centru şi l-a recunoscut “după mers”, însă a fost nevoit să alerge după el pentru a-l prinde. Lucru care a meritat, deoarece ştia ce bucurie îi va produce bunicii si noua.
    Ricki s-a reintegrat repede în familie, se comporta ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Era sănătos, la fel de jucăuş şi plin de viaţă în momentul când a fost găsit.
    Astăzi Ricki este din nou un membru al familiei, însă pasiunile i s-au schimbat şi nu este cea pentru caşcaval…

Leave a Comment

Da-i o nota retetei: